Draga mea Dana,
Au trecut zile și nu mă pot obișnui cu gândul ca nu mai ești lângă noi. Socul este atât de mare încât nu pot accepta și nu pot înțelege.
Mă gândesc la toate momentele în care râdeam împreună , ne bucuram de plimbări și căutam veselia în ceea ce ni se întâmpla. Parcă au trecut ieri toate…. Mereu veselă, optimistă, mă încurajai când vorbeam și amândouă așteptam să vină iunie ca să vii în România, să ne vedem, să povestim, să contemplăm viața alături de familiile noastre.
O lumânare aprinsă în eternitate și o îmbrățișare pentru familia ta.
Dumnezeu să te odihnească în pace! Îmi vei lipsi enorm.
Miruna